CUMINOL 500 mg, comprimate

simply wrong wrong wrong.

in apartamentul 19

M-am trezit gandindu-ma la covorul fabulos la care visez de cateva luni, covorul perfect pe care nu va calca talpa de infidel, poate nici a mea, covorul pentru care va trebui sa ma mut sau sa regandesc intregul spatiu. Covorul pentru care voi ingramadi toata mobila intr-o alta camera. Covorul perfect, veriga lipsa, covorul care se trage direct din Bayeux, covorul care  merita peretele estic si matanii la fiecare rasarit si apus.

Cand au devenit ilegitimi mostenitorii tapiseriilor? Cand am invatat sa nesocotim contactul nostru de civilizatie inceata cu istoria? E un faux-pas aceasta intarziere de 900 de ani sau o forma de contact cu pletele istoriei, tesute de la razboi direct pe un perete?

Covorul meu va rula la nesfarsit,  va stapani pereti din piatra, iar muchiile camerei se vor curba, alunecand cand spre dusumea, cand spre tavan. Si cine va putea spune pe ce paseste stapanul povestii in visul lui rotund, perfect?

To the child I could have never had

De cativa ani subiectul X acuza o infertilitate asumata, in lipsa oricarei dovezi medicale, bazandu-si fixatia pe un instinct de animal, o siguranta care provine din interiorul ei, pe care il percepe ca fiind gaunos si impropriu maternitatii. Cu reactii care au variat de la depresie la asumarea senina a situatiei, X a fost confruntata in nenumarate randuri, neputand produce vreo dovada pentru a-si explica/sustine afirmatia.

In urma unui control de rutina s-a constat ca subiectul X, devenit pacienta X,  sufera de o afectiune cu potential de cronicizare, organismul riscand sa creasca intr-o frateasca acomodare cu boala. Analizele favorabile recomanda tratarea prin operatie si medicamentatie post-operatorie.

Ceea ce pacienta X nu stie este ca, efectuata acum cativa ani, procedura nu ar fi indepartat doar sansa de evolutie a bolii, ci si orice intentie de reproducere. In alte circumstante, in ipoteza in care X ar fi aflat, probabil si-ar fi inceput ziua scriindu-i copilului pe care ar fi putut sa nu-l mai aiba niciodata

… ca se gandeste la el, nascandu-se brunet, batran, cu ochelarii pe nas si craddle diving-ul in sange.

haute couture du bang bang a la francaise

Gangsteri, estetica autorului, Godard, minciuni de clasa a Va, Frumos si mai ales Urat, Cehov, labarii muzicale, buba adaptarilor, John Turturro superb nevertebrat in Miller’s Crossing, afterschool si lucrarile-facute-la-serviciu-post-serviciu, Sherlock Holmes, modernism, Franz care miauna in alte sfere, jaf la imprimanta de la facultate, fantezii cu luna aprilie si filme cu Bette Davis, circuitul trairilor de-o noapte. O sesiune aproape inchisa.

E ceva repetetiv, monoton si enervant in vocea lui Valo, ceva care pleaca de la compozitie, de la sunetul specific si trece prin el, prin dictia si timbrul lui. De ce nu canti, bastardule, cu accentul cu care vorbesti?

Finding Evgeni in Castalia

Oare se gandea Puskin cand tragea ultimul punct din condei ca peste ani Onegin-ul lui va ajunge la mine pornind de la filmul sorei Fiennes, cu incercanatul frate Fiennes si lacrimile albastre ale imaterialei Liv Tyler, deghizata in Tatiana, trecand prin Ceaikovski-ul exuberant si visiniu de asta seara de la Opera si adaugand bagajul emotional de a ma simti si Tatiana si Evgeni  in acelasi timp?

Sau despre un original necunoscut reconstituit din perspectiva jocului cu adaptarile de sticla.

Despre maieutica personajelor: numele

Daca in viziunea autorului care o pune de-o adaptare

Alice interactioneaza cu un barbat care sta sub zodia iepurelui

si care poarta fes in loc de acel soi de acoperamant specific al capului, cunoscut ca palarie,

asta inseamna ca avem de-a face cu… ?

Epocal

Despre cum am gasit prezentarea editiei de anul trecut a festivalului pe liternet.

Despre cum ceva din mine a inceput sa toarca asemeni unui tractor cand am vazut doua voturi amarate de cinci stelute.

Despre cum m-a cuprins intristarea gandindu-ma ca probabil eu mi le-am dat.

Despre cum spunea bunul Klaus Kinski: Ich war nicht hervorragend, ich war nicht ausgezeichnet! Ich war monumental! Ich war epochal!!

Michael Haneke’s Das Weisse Band …

… or a perverse, refined criss cross of Rebreanu’s almost everything and Golding’s the Lord of the Flies.

Humphrey, Chief Mouser on Downing Street

Humphrey was the chief mouser at 10 Downing Street for more than eight years. Adopted as a stray, the cat served under Margaret Thatcher, John Major and Tony Blair. Humphrey’s death was first announced in September 1995 because he had been missing since June of that year and was presumed to be dead.

However, he was later found to be living nearby at the Royal Army Medical College. He returned to his post at Downing Street until November 1997 when he vanished. Rumors swirled that Cherie Blair hated Humphrey so much that she had him killed.

The government insisted that Humphrey was not dead, but had merely retired out of the public eye. The issue was raised in Parliament when Alan Clark MP demanded proof that the cat was still alive. Photographs of Humphrey posing with the day’s newspapers surfaced shortly thereafter, proving that once again, his death had only been a rumor. In March 2006, Tony Blair announced that Humphrey had truly passed away.

source

premature obituary

ceci n’est pas un Joujou?

In urma unui comentariu de sezon, am alunecat de pe adresa autorului direct in gaura neagra a problemelor de identitate.

Search-urile de google cunoscute sub numele de cod “joujou”,  care ajung(eau?) aici cu o frecventa care ma facea sa cred ca am un urmaritor constant, nu o armata de oameni care  de fapt cauta  joujou19[.]wordpress[.]com, nu vor mai fi niciodata aceleasi.