when i grow up i want to be terry jones

Terry Jones, on the death of Graham Chapman, who died on the eve of the 20th anniversary of the „Monty Python” comedy troupe: I thought it was in terribly bad taste for him to die when he did. The worst case of party-pooping I’ve ever seen.

lecturi matinale / colonelul Walter Kurtz

(…) Engleza este, de asemenea, limba imperială a vremii noastre. Imperiile pe care ea le-a generat și perpetuat sunt fie fluide, fie fragmentate în progresia lor. Diferența dintre imperiile britanic și american este succint sugerată de ororile domnului Kurtz. Personajul din Inima întunericului (The Heart of Darkness, 1902) a lui Joseph Conrad, bolnav de enigme atroce, rostește chiar în pragul morții tulburătorul „Oroarea! Oroarea!” care trece prin el. Renegatul Colonel Walter Kurtz, personajul interpretat de Marlon Brando în Apocalypse Now (1979) al lui Francis Ford Coppola, rostește în mod repetat „Oroarea!”, poate de 19 ori, înainte de a fi ucis o dată cu – precum și asemenea unui – animal sacrificial, într-un dublu montaj paralel. Între agentul comercial britanic, care din miezul întunericului african, trimite către metropolă fildeșul mai alb decât luna, și colonelul american, dezertor și creator al unui mini-imperiu în inima junglei sud-asiatice, diferențele apar prin repetiția „ororii”. Imperiul american e repetitiv, cel britanic – succint și tăios. Aristocrația celui din urmă duce către o barbarie soră cu barbaria provenită din pionieratul burghez al celui dintâi. Pe când Oroarea!, repetată de americanul Kurtz, e o palinodie – repetiție adictivă și apărare bâlbâită față de frica de moarte – cele două instanțe ale „ororii”  britanicului Kurtz se despart – deși apropiate abstract, prin simetrie inversă și concret, ca ecou – de-o parte și de alta a morții. Semnul de punctuație al morții nu e punctul final, ci virgula (the comma). Oroarea de-a sfârși viața și de-a începe moartea leagă diferența absolută de repetiția lipsită de relativitate.

Spațiul în romanul anglo-saxon contemporan

franponais

as found on this awesome site / article & photos  by Florent Gorges / further reading and download – available on the awesome website

manuel flores ya esta muerto

too much love will kill you

the only thing more depressing than being  in a sick, hopeless, unsatisfying, dying relationship is being involved in two sick, hopeless, unsatisfying, dying relationships.

you and me – such gentle people

i write to him every other day
and he writes back yes, I am better
so it goes on, this patty cake of courtesy,
this one last thing we share
– that we have both grown sick of me.

 

we will never speak the same language

love me, he says
physically, of course
so each time i carefully chew some of the words i wanted to say
and spill them out as i kiss him

peisaj marin – exercitiu deriva

nu stiu cand mi-am pierdut interesul. conservare. de cand astept sa retraim. nu ma mai articulez din membre sau din guri de aer.  nu ma inalt, nu ma scufund batand cu talpile vartejul. nu mai plang sare si nici nu scuip spuma  din valuri.

nu stiu de cand am inceput sa astept inecuri. nici daca noptile  incolonate monoton se trag de undeva din mine sau daca sunt un oarecare – doar un albatros troznit intr-o mare de carnagii. nu stiu. aripi, inotatoare, cioturi, orice-as fi si as avea, eu ma inec.

live from wien in 160 characters

sushi – world photo exhibition 10 – misosoup – ibis704 – mariahilferstrasse – nin record – hipster allergy – shochu – naschmarkt – …

Autoportret cu citat

give or take race, color and age: men will stay the same;

and so will I, as approachable as a park bench.