aztecii si porumbul

August 24, 2008 § Lasă un comentariu

Fugeam, fugeam, fugeam si devenea din ce in ce mai intunecat totul; era de la noroiul care se ridica in praf in jurul picioarelor care se impiedicau si-si continuau fuga dementa pe langa garduri in cautarea unui adapost. Fugeam printre cioturile, urmele unui lan de porumb unde totul fusese culcat la pamant. Ne-am trantit printre bulgarii de pamant uscat in zgomotul asurzitor al tobelor. Bubuia totul, dar mai ales spaima in care deja ni se inmuiasera hainele. Treceau pe langa noi. Trupele treceau pe langa noi si ne rugam porumbului sa creasca deasupra noastra in miezul intunericului si sa ne tina departe de privirile lor.

Si?

Si nimic. Ne-au vazut. Unul din ei a venit drept spre noi, mi-a smuls copilul din brate si atunci l-am vazut cum statea cu sortul lui de piele care abia-i acoperea pulpele si cutitul intr-una din maini. Nici macar nu-i sclipea lama. Nici macar o raza de lumina care sa cada pe noi. Mi-a luat copilul din brate, l-a ridicat cu o singura mana. In cealalta tinea cutitul care a alunecat pe pielea baiatului in dreptul inimii. Ma asteptam ca aztecul sa-i smulga inima, copilul sa racneasca in draci si spume, eu sa urmez in plin ritual.

Si?

Si nimic. M-am trezit si-am injurat-o pe bunica-mea ca n-a mai pus porumb pe tot ogorul.

Tagged:

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

What’s this?

You are currently reading aztecii si porumbul at Catmime's Weblog.

meta

%d blogeri au apreciat asta: