avez vous deja su?

Păi, mă păli, mă păli, mă păli (a se citi în ritmul oricărui cântecel cu iz popular care vă vine în minte; sugestia originală a fost păi mă dusei să trec la olt cu mândră sau fără şi cu incertitudini).

Mă păliră nişte cuvinte în moalele capului prăjit ca un creier de jivină transformat în gogoşi, încinse bine-ntr-o tigaie de teflon… Is always over in the morning … şi mă păli apoi nevoia să mă gândesc din ce context le-am scos, de unde şi cum şi mai acătări spre ce folos, că trebuie să bată cu motiv subconştientul ăsta la uşa înţelegerii mele. Recunosc, m-am gândit la ceva măreţ. Să fie vreo treabă dramatică de valoare universală? să fie ceva cu where for art thou, regate şi cai putere, lumea e o scenă din fire? Să dau google, zic eu. Şi apucându-mă să scriu, merg degetele şi mai departe. And love is always over in the morning. Deja sună a lamentaţie semi-ieftină. Şi-apoi păli totul, ca un slogan din alte vremuri … Life is short and love is always over in the morning / Black wind, come carry me far away … Sisters of Mercy. Temple of love.

Dezamăgitoare pălire, mi-am zis.

P.S. Da, palinca se formează prin adăugarea sufixului -anca la cuvântul de bază, păli. Se păstrează rădăcina, se îndepărtează vocala aia care nu dă bine şi rezultă, din pali+anca, palinca. Ergo, îmi beţi pălirea şi durerile. Păli-v-ar!