Si plansei de inundai camera roz si din camera roz se prelinse apoi pana-n camera alba si aluneca puhoiul sarat pana-n albumele de arta si camera albastra. Si plansei mai abitir ca atunci cand nu reusisem sa desfac puzzle-urile din cartile de povesti. Un domn in varsta si simpatic, intr-atat de simpatic incat acasa am fi zis ca era strain, neamt, parol, neamt, intreaba de …
Jacques Tati, Jour de Fete. Il duc de manuta ridata pana la ultima zi de sarbatoare. “Aveti noroc”. “Aaaa, am vazut filmul asta in tinerete si-am zis ca azi vin sa-l iau sa ma uit iar la el.” In fata mea se inecau un batran, un copil si un film care ascundea intre o vizionare si alta o viata intreaga … si eu plangeam acolo, in camera roz si-mi tot ziceam … “o viata de om, o viata de om” …
